Sesiune omagială de referate și comunicări științifice dedicată rezistenței anticomuniste din munții Bucovinei, organizată de Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa” în colaborare cu Institutul Național “Bucovina” al Academiei Române, cu sprijinul Primăriei și al Consiliului local Vicovu de Jos
CONȘTIINȚĂ NAȚIONALĂ ȘI REZISTENȚĂ ANTICOMUNISTĂ ÎN MUNȚII BUCOVINEI
Luptători pentru libertate Vasile MOTRESCU Vladimir MACOVEICIUC Constantin CENUȘĂ
INVITAȚI SPECIALI:
Istoricul Marius OPREA – doctor în istoria Securității, fondatorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (2005)
Alexandru MUNTEANU – producătorul serialului documentar de televiziune MEMORIALUL DURERII realizat de TVR
Petru GRIOR – istoric, cercetător, ex-director al Arhivelor de Stat din Cernăuți
_________________________________
***În anul 2021, Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa” a dezvelit la Vicovu de Jos primul edificiu public comemorativ închinat Rezistenței armate anticomuniste din Obcinile Bucovinei. https://arboroasa.ro/…/dezvelirea-primului-edificiu…/
Ulterior acestei inițiative, asociația a constituit un grup de lucru care a elaborat documentația necesară propunerii către autoritățile administrației județene de acordare a titlului de Cetățean de Onoare postmortem al județului Suceava pentru trei dintre liderii mișcării de rezistență din munții Bucovinei – Vasile MOTRESCU, Vladimir MACOVEICIUC, Constantin CENUȘĂ.
_________________________________
Rezistența împotriva impunerii comunismului a început să se manifeste imediat după ocuparea țării de către Armata Roșie. Erau arestați, anchetați, judecați și condamnați nu numai cei ce se opuneau direct instaurării comunismului, epurărilor din armată, colectivizării sau introducerii în școli a comunismului, ci și rudele lor, frații, părinții, surorile care îi ajutau. În fața acestui val masiv de agresiuni, o bună parte din cei vizați au luat drumul munților, organizați în formațiuni sau grupuri de partizani. În anii 1945-1959 găsim partizani atât în Carpații Orientali, cât și în cei Meridionali (în Făgăraș, Retezat, Semenic), în Carpații Apuseni și în Obcinele Bucovinei, precum și în pădurile Babadagului, în Munții Gutâiului și Țibleșului. Formațiunile constituite (în medie de 10 până la 40 de persoane) nu reprezentau o amenințare majoră pentru puterea comunistă, dar atâta vreme cât rămâneau în libertate subminau pretenția regimului de a deține controlul deplin al țării. Erau compuse din tineri, bătrâni, femei (dintre care unele chiar gravide sau cu copii mici), țărani, foști ofițeri din armată, avocați, medici, studenți, muncitori. Erau de toate vârstele, din toate categoriile sociale și orientările politice. Armamentul defensiv era format din puști, revolvere și pistoale-mitralieră rămase din timpul războiului, dar aceste grupuri se confruntau întotdeauna cu o acută lipsă de muniție. Erau sprijinite de săteni, care le aduceau alimente, îmbrăcăminte și adesea le asigurau, iarna, adăpost. Propaganda comunistă le-a pus tuturor eticheta de “bandiți”.
Impresionant este modul în care acești luptători reușeau, de multe ori, să scape de urmărirea Securității, care organiza adevărate „potere” – pentru a-i prinde vii sau morți. Terorizarea de către anchetatori a familiilor celor din munți, a rudelor acestora, eliminarea din școli a copiilor, folosirea unor metode sălbatice i-a determinat pe unii dintre ei să se predea pentru a-i scuti de torturi pe cei dragi. Au fost condamnați la ani grei de temniță și confiscarea averilor, pentru “crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Dar majoritatea au fost omorâți. Cei care îi ucideau primeau recompense și erau înălțați în grad.
