Dumitru ILIUȚ din Crasna nordului Bucovinei – regiunea Cernăuți, TEZAUR UMAN VIU 2024 | titlu onorific acordat de Ministerul Culturii dosarului de candidatură întocmit de CCPCT Arboroasa
În conformitate cu prevederile Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, precum şi cu cele ale Regulamentului de acordare a titlului de TEZAUR UMAN VIU aprobat prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2548/02.02.2024, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism de specialitate al Ministerului Culturii din România, a hotărât acordarea titlului onorific de TEZAUR UMAN VIU pentru 14 persoane purtătoare, creatoare și păstrătoare de patrimoniu cultural imaterial, în rândul cărora se află domnul DUMITRU ILIUȚ sau DODAN din Crasna Bucovinei din Regiunea Cernăuți, cu un dosar de candidatură rezultat în urma cercetărilor de teren coordonate de Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa” în vederea participării la cea de-a XII-a sesiune de depunere a dosarelor de candidatură pentru obţinerea titlului de TEZAUR UMAN VIU 2024 – program strategic coordonat de Ministerul Culturii din România.
TEZAURE UMANE VII a pornit ca o inițiativă UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Aceasta vizează, pe de o parte, creșterea gradului de recunoaștere și vizibilitate a păstrătorilor și transmițătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităților din care fac parte, al specialiștilor și al publicului larg. Pe de altă parte, își dorește identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepțional al performării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilității acestuia.
Titlul de TEZAUR UMAN VIU este viager, personal și netransmisibil și se acordă pentru români de către Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Programul funcționează în baza Ordinului Ministrului Culturii nr. 2491 din 27.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului de acordare a titlului de TEZAUR UMAN VIU, amendat prin Ordinul Ministrului Culturii privind modificarea OMC nr. 2491/27.11.2009.
2024 este primul an în care Programul TEZAUR UMAN VIU a fost extins de Ministerul Culturii din România și pentru comunitățile istorice românești (nordul Bucovinei, sudul Basarabiei – regiunea Cernăuți, nordul Maramureșului sau Maramureșul istoric din dreapta Tisei – regiunea Transcarpatia UCRAINA; Valea Timocului, Banatul sârbesc SERBIA), de aceea, considerăm că acest fapt nu este unul “mărunt”, ci are o importanță istorică pentru comunitățile istorice românești, venind să-i recunoască pe românii din vecinătatea granițelor României ca membri ai aceleiași familii românești, cu drepturi egale celor din interiorul ȚĂRII – este o declarație nescrisă a statului român de recunoaștere a importanței comunităților istorice din vecinătatea granițelor.
Pe parcursul cercetărilor etnografice de teren efectuate de asociația noastră am descoperit veritabili și vrednici români de dincolo de gardul ghimpat care au calitățile de păstrători, purtători și transmițători de patrimoniu cultural imaterial, apreciind rolul deosebit al obiectelor din lemn create în atelierul lui Dumitru ILIUȚ din Crasna – DODAN de pe Dealul Curții, rol distinctiv care este generat de funcția lor utilitară, decorativă, ceremonială, istorică și rituală. Acestea sunt solicitate de săteni pentru a fi folosite în contextul riturilor de trecere, al întrebuințării în gospodărie, al muncilor câmpului sau al nevoilor spirituale ale comunității. Pe lângă funcția de bază – de a sublinia valorile identitare și sociale existente în comunitate, de a înlesni integrarea unui individ într-o categorie sau alta -, obiectele realizate de domnia sa au, de asemenea, rolul de a încuraja conservarea modului de viaţă rural, ilustrând, în chip particular, aspectul de ceremonial al relaţiilor dintre oameni.
Începând din 1990, când s-a desființat kolhozul, și până în prezent, DODAN s-a ocupat doar cu prelucrarea lemnului, în atelierul de acasă, familia sa fiind a patra generație care locuiește în aceeași gospodărie (aici au locuit străbunicul, bunicul și tatăl său). Sculptează în lemn, face mobilier sculptat, se mândrește că a lucrat catapetesmele la cele două biserici mari din sat, construite după 1990 la inițiativa sătenilor, evangheliere, străni, a sculptat în lemn axul policandrelor cu coarne de cerb de la bisericile din sat, capelițe, panoplii sculptate decorate cu coarne de cerb sau colți de mistreț (nelipsite din nici o gospodărie din Crasna), panoplii cu ceas, coșuri pentru faetoane, sănii pentru copii, sănii cu orcic, sănii cu gânsaci pentru tras lemnul din pădure, coveți pentru cereale, coveți pentru tăiat porcul, coveți pentru frământat pâine, coveți pentru scăldușcă, leagăne pentru nou-născuți, greble, teci pentru coasă, cozi de topor, cosii (cozi pentru coasă), lopeți pentru zăpadă, lăzi de zestre, oglinzi cu ramă sculptată pentru gătitul mireselor, rame pentru icoane, troițe, cruci, sicrie, cruci pentru mormânt, lădițe de împrejmuit mormântul, serafimi, mese cu picioare sculptate, carnize, rame pentru ferestre, uși, scări și balustrade de interior, praguri și tălpi pentru case din lemn, podețe peste apă – a făcut podețul din Dealul Curții peste părâul Câcacea, care străbate satul și un podeț simbolic care face parte din ansamblul comemorativ din curtea bisericii din centrul satului, închinat martirilor satului, căzuți în rezistența antisovietică, învelitori/colaci pentru fântână, florării pentru streașina casei, podele, știubeie, rame, grape, șăluială (învelitoare pentru pereții exteriori ai casei/blană), capre din lemn pentru Malancă, măciuci pentru Malancă, coveți pentru țiganii din cetele de urși care compun Malanca de la Crasna, o formă de teatru popular – cea mai importantă manifestare folclorică a satului, care a atras în ultimii ani atenția unui regizor francez și a unor fotografi din Germania – aspect care a dat autorităților ucrainene ideea de a iniția procedurile de înscriere a acestei manifestări izvorâte și prezente doar în cadrul comunității etnicilor români, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (!).
Deși în societatea rurală s-au manifestat transformări ale mentalităţii colective sub presiunea schimbărilor petrecute în cadrul societăţii în ansamblu, sub influenţa urbanizării, a învăţământului, a industrializării etc., activitatea constantă a lui Dumitru Iliuț în domeniul prelucrării lemnului prin mijloace tradiționale nealterate dovedește că acesta este un promotor al conservării mediului cultural tradițional românesc în spațiul multicultural al Ucrainei.
DUMITRU ILIUȚ mărturisește că se mândrește cel mai mult și mai mult cu lucrările din lemn făcute în atelierul său pentru bisericile din sat. În cadrul vizitei de documentare ne-am deplasat împreună cu Dumitru Iliuț la cele două biserici mari din sat (biserica din cutul Huta, la șoseaua care duce spre Cernăuți și la biserica din centrul satului cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, pentru a fotografia și filma lucrările sale). La biserica din cutul Huta am stat de vorbă cu preotul paroh, care se pregătea pentru oficierea unei slujbe de pomenire, acesta încredințându-ne că Dodan e un meșter tare iscusit și că are merite deosebite, că trebuie să arătăm adevărul. Ne-a îndemnat să mergem și la cealaltă biserică, la părintele paroh Vasile Pavlenco, în centrul satului, să vedem catapeteasma făcută de Dodan și baldachinul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Crasna, care izvorăște din belșug vindecări și minuni – această icoană a fost pictată în anii 50 de un pictor emigrant rus, de care erau mulți atunci în Bucovina, pe nume de familie Smirnov. El locuia și lucra aici, în Crasna, iar în timpul liber picta icoane. Mulți credincioși îl rugau să le picteze icoanele preferate și adesea el le picta gratis. Așa a ajuns la el și familia Mitric, o familie înstărită din sat care obișnuia să facă milostenie și să dăruiască oamenilor săraci icoane pictate de acest rus, plătite. După ce aceștia s-au prăpădit, urmașii lor au donat bisericii icoana cu Maica Domnului pictată după preferințele părinților – într-o duminică, în biserica ticsită cu săteni aflându-se la slujbă, toată suflarea a simțit un miros puternic de mir iar ochii Maicii Domnului de pe icoană au început să izvorască picături.
Ne-am deplasat, de asemenea, la locuința lui Ștefan Iliuț de sub pădure, pentru a ne arăta covata pentru tăiat porcul (în care se pune carnea tranșată pentru pregătirea diverselor sortimente – cârnați, cișcă (chișcă), slănină de pus la baiț, tobă etc.) scobită dintr-un singur trunchi. Sub pădure, cum spun localnicii, în apropierea casei lui Ștefan Iliuț se află în lucru zidirea unei biserici închinate voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, iar Dumitru Iliuț a fost solicitat să lucreze în atelierul său catapeteasma din lemn care va străjui altarul.
Am ajuns și la doamna Victoria Ursachi din Crasna, în vârstă de 79 de ani, cu casa pe Dealul Curții, unde am găsit poarta legată cu o bandă tricoloră decolorată de vreme, căreia Dodan i-a făcut tocmai de 30 de ani racla – căsuța, cum îi spune ea și crucea de pus la cap, pe mormânt. Spune, râzând, că le-a făcut de-atâta vreme, dar acum crede că-i pe-aproape. De când i le-a adus Dodan acasă, le ține în casa din jios – Dodan le știa locul și ne-a arătat crucea așezată pe raclă, dând la o parte scoarța așezată peste ele. Alături era și laița pregătită de așezat racla, o pernă cusută, iar deasupra grinzii stăteau în așteptare două pachete de lumânări. Pe parcursul vizitei, Victoria ne încredințează că Dodan e foarte priceput și că a făcut multe lucruri cu mâna lui prin sat, chiar și la biserici. Are și două icoane care au fost sculptate mai demult în atelierul lui. Se bucură ca un copil de vizita noastră, exclamând în repetate rânduri Ce români frumoși! Ce români frumoși!
Dodan mai spune că se mândrește și cu căprițele din lemn pe care le-a făcut în atelierul lui pentru membrii Ansamblului Etnofolcloric Model Crenguță de iederă al Facultății de Arte Frumoase din Chișinău, înființat de interpreta Maria Iliuț, originară din Crasna, titulară a aceleiași facultăți, care duce pe toate scenele lumii obiceiuri și cântece din ținutul locuit de crăsneni. Chiar și portul îmbrăcat de aceștia pe scenă provine de la Crasna.
Până la declanșarea războiului ruso-ucrainean, Dodan lua parte în fiecare an la pregătirea malancarilor din cut pentru reprezentațiile făcute din casă în casă în ajunul Anului Nou. Fiecare cut din sat are malanca lui, iar în seara de ajun, după ce au cuprins toate casele, se adună în centrul satului, numărând la 200-300 de tineri costumați în babe, moșnegi, urși cu buzdugane, regi, regine, iufle, țigani, jidani – în timpul interviului ne recită câteva versuri din repertoriul malancarilor. Personajul principal al Mălăncii de la Crasna este Ursul cu aripi de 5 metri – urs de paie, cu aripi de înger, întâlnit doar aici, la crăsneni, a cărui costumare necesită o zi întreagă. Dodan știe și meșteșugul costumului de paie, care cântărește cam 100 de kg. În atelierul său face și buzdugane din lemn pentru urși, coveți scobite din trunchi de tei care întruchipează leagănul de nou-născut purtat de malancarii mascați în țigani. Mai cioplește și măciuci și face cozi de topor pentru malancari din toate cuturile Crasnei. Obiectele rituale pe care le șlefuiește în lemn pentru cea mai importantă sărbătoare a satului Crasna, Malanca de la Crasna (formă de teatru popular conservată până astăzi în manifestările folclorice), evidențiază adeziunea sa și a comunității din care face parte la modalităţi de expresie a gândirii magice, chiar dacă s-au produs modificări în favoarea accentuării caracterului ritualic, menținând relaţia cu formele mitico-magice originare, căci în interiorul formelor vechi de artă teatrală populară se păstrează reminiscențele imaginilor teatrale originare şi apar indiciile formării noilor imagini.
Măiestria și caracterul excepțional al meșteșugului lui Dodan în arta prelucrării lemnului sunt evidențiate prin diversitatea esențelor folosite și a tehnicilor de lucru care îi asigură posibilitatea de a insera și de a integra în viața și bunul mers al comunității tradiționale o mare varietate de obiecte, sporindu-i vitalitatea. Întrebuințează esențele tari (fag, frasin, ulm, stejar) mai ales în realizarea elementelor de arhitectură sau mobilier, în timp ce din esențele moi (brad, molid, tei, plop, salcie), ușor de incizat și crestat, obține diferite obiecte de uz casnic. Printre obiectele rezultate de-a lungul timpului în urma prelucrării lemnului se regăsesc și lăzile de zestre, polonicele din lemn, ciuberele și maglele pentru spălat rufe, scaunele, lavițele, mesele cu picioare sculptate, panoplii și panouri modulare pe care sunt sculptate motive florale, vegetale, cocoși de munte, capete de cerbi, puști de vânătoare, corn de suflat și au atașate coarne de cerb sau colți de mistreț, troița, iconostasul, strana, evanghelierul, ramele sculptate pentru oglinzi sau icoane, scările, podelele, tălpile și pragul casei, știubeiele, covețile, raclele, crucile de mână, crucile și ramele de mormânt.
Iată, UN ROMÂN PRINTRE ROMÂNII DIN NORDUL BUCOVINEI: DUMITRU ILIUȚ DIN CRASNA – TEZAUR UMAN VIU 2024, DISTINS ONORIFIC DE MINISTERUL CULTURII DIN ROMÂNIA. Un român renumit în satul său de baștină și în toate satele vecine locuite de români în regiunea Cernăuți pentru măiestria dovedită în prelucrarea lemnului, fiind apreciat și solicitat pentru dulgherit, realizarea mijloacelor de transport, realizarea porților, a mobilierului gospodăresc, a uneltelor și a ustensilelor din gospodărie, a obiectelor de utilizare rituală sau cotidiană. Și pentru că lemnul a constituit secole de-a rândul principala materie primă a românilor, fiindu-ne resursa cea mai la îndemână, existența omului de la munte, așa cum este și cazul domnului Dumitru Iliuț din Crasna de sub poale de Carpați, a fost strâns legată întotdeauna de pădure și bogățiile ei, aceasta oferindu-i adăpost, hrană și lemn. Se poate lesne înțelege că preocuparea sporită pentru prelucrarea lemnului este susținută și de calitățile sale de material ce se pretează cu multă uşurinţă la întrebuinţări diverse, iar decorarea propriu-zisă putându-se realiza cu unelte simple (topor, bardă, daltă, briceag), fără a presupune tehnologii minuţios elaborate.
Cu ajutorul bunicului și al tatălui său, Dumitru Iliuț a deslușit, încă din adolescență, calitățile și noblețea diferitelor esențe lemnoase, după lungi observații, căutări și încercări, reușind să le integreze în mai toate preocupările materiale ori spirituale ale familiei sale și ale comunității din care face parte. Pornind de la cele două repere majore ale omului, sinonime ale conceptului de adăpost – casa și biserica –, gândindu-ne la importanța împrejmuirii spațiului propriu cu gard sau cu lădiță (cum este cazul mormintelor împrejmuite de lemnul pregătit în atelierul lui Dodan) dar lăsând totuși posibilitatea comunicării cu aproapele, privind fântâna cu roată de lemn sau cu colac, primordială pentru existența omului pe pământ, neuitând toate acareturile gospodărești, uneltele și obiectele de uz casnic, agricol sau pastoral, mobilierul de toate formele și utilitățile, mijloacele de transport de vară sau de iarnă, putem identifica în toate obiectele create de Dumitru Iliuț tiparele civilizației tradiționale a lemnului.
Nădăjduim că bucuria obținerii și aducerii PRIMULUI TITLU DE TEZAUR UMAN VIU în regiunea Cernăuți, cu sprijinul Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Arboroasa, va constitui un imbold necesar pentru întreaga comunitate istorică românească din nordul Bucovinei, dar și un punct de pornire în implementarea unor strategii și proiecte de cercetare și de salvgardare urgentă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial cu specific identitar.
GALA “TEZAURE UMANE VII” 2024, în cadrul căreia cei 14 păstrători și transmițători ai patrimoniului cultural imaterial vor primi titlul onorific de “Tezaur Uman Viu” din partea Ministerului Culturii va avea loc, conform tradiției, în una din lunile de toamnă, la o dată care va fi comunicată în următoarea perioadă.
REZULTAT FINAL | PROGRAMUL TEZAURE UMANE VII, ediția a XII-a, 2024, publicat în 20 Iunie 2024
Ministerul Culturii a hotărât acordarea titlului onorific de TEZAUR UMAN VIU următoarelor 14 persoane purtătoare, creatoare și păstrătoare de patrimoniu cultural imaterial:
1.BORȚA Elena, jud. Vâlcea, domeniul: port – realizare piese de port (confecționat, cusut cămăși tradiționale), DPC nr. 1959 / 21.03.2024
2. DOBRILĂ Aurelia, jud. Sibiu, domeniul: port – producere îmbrăcăminte (confecționare port popular, brodat), DPC nr. 1939 / 20.03.2024
3. GÂNGA Dumitru, jud. Botoșani, domeniul: spiritualitate – povestitor și alte asemenea (rapsod), DPC nr. 1913 / 19.03.2024;
4. GOGA Ioan, jud. Cluj, domeniul: alte elemente de patrimoniu – (geamgiu), nr. DPC 1932 / 22.03.2024
5. GRAMA Mihai, jud. Mureș, domeniul: albinărit, nr. DPC 1957/21.03.2024
6. 
ILIUȚ Dumitru, Crasna, Ucraina, domeniul: prelucrarea lemnului, nr. DPC 1976 / 25.03.2024
7. MATEȘ Petru, jud. Hunedoara, domeniul: prelucrarea lemnului, confecționare instrumente muzicale, nr. DPC 1958/21.03.2024
8. MIHAIU Emil, jud. Cluj, domeniul: spiritualitate – muzică instrumentală tradițională, nr. DPC 1570 / 06.03.2024
9. NEAGU Elena, jud. Galați, domeniul: port – producere îmbrăcăminte (țesut), nr. DPC 1940/20.03.2024
10. PUȚI Viorica, jud. Satu Mare, domeniul: port – pieptănătură ocazională (împletitură pentru mirese), nr. DPC 1922 / 19.03.2024
11. ROGOBETE Ana, jud. Mehedinți, domeniul: spiritualitate – interpret (neprofesionist) de muzică vocală tradițională; nr. DPC 1962/21.03.2024
12. ȘIMAN Ion, Ucraina (Slatina), domeniul: spiritualitate – interpret de muzică instrumentală tradițională, nr. DPC 1921 / 19.03.2024
13. ȘOTOROG Dumitru, jud. Dolj, domeniul: spiritualitate – dansator (călușar), nr. DPC 1965 / 21.03.2024
14. TĂTAR Teodor, jud. Cluj, domeniul: spiritualitate – dansator, nr. DPC 1934 / 22.03.2024
http://www.cultura.ro/rezultat-final-programul-tezaure…
© Copyright 2024 | Toate drepturile rezervate. Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa”, președinte prof. Maria Calancea | Întregul conținut (text și fotografii) al site-ului arboroasa.ro reprezintă proprietatea Asociației CCPCT Arboroasa – organizație de drept privat înregistrată în Registrul Sectorului Cultural Independent organizat de Ministerul Culturii, fiind apărat de prevederile legale relevante în materia drepturilor de autor, a drepturilor de proprietate intelectuală și industrială. Folosirea în orice mod a oricăror elemente de pe site, fără acordul scris al CCPCT Arboroasa se pedepsește conform legislației române în vigoare.
