PENTRU O CAUZĂ DREAPTĂ. MIERCURI, 29 IULIE, ORELE 21.30

Acasă, la Vicovu de Jos, în localitatea natală a Partizanului sinonim cu demnitatea națională, clopotul Bisericii Pogorârea Sfântului Duh (centru) va bate pentru fiul satului, Vasile Motrescu, condamnat la moarte pentru îndrăzneala de a se fi opus regimului comunist.

Slujba de pomenire va avea loc duminică, 2 august, la Altarul de Vară, după săvârșirea Sfintei Liturghii.

————————–

„Este un caz unic în istoria rezistenței anticomuniste din România. Un țăran bucovinean, Vasile Motrescu, constrâns de comuniști să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-și apăra libertatea și viața. În același timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face şi simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un „Jurnal”, în care a consemnat toate preocupările, suferințele și gândurile care îl frământau, toate evenimentele și speranțele care i-au marcat viața de om liber în sălbăticia munților, ziua și noaptea, vara și iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării «Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu și rezistența armată din Bucovina, 1944-1958», de Adrian Brişca (INST).

Vasile Motrescu mai scrie şi nouă excelente scrisori, pline de patriotism și curaj, pe care le trimite autorităților comuniste, precum și 14 poezii, compuse în aceleași condiții vitrege. Vasile Motrescu, care s-a aflat și alături de Gavril Vatamaniuc, are la un moment dat și un joc cu Securitatea, dar doar pentru a salva în cele din urmă gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu, care afirma că autorul rândurilor din JURNAL, în ciuda aparențelor de simplu țăran, era un literat și un foarte bun cunoscător al istoriei naționale.

A fost condamnat la 31 de ani de închisoare, a primit alți 23, l-au trimis la moarte. Nu și-a trădat camarazii nicio secundă, a sperat, mereu, că vor veni americanii.

A lăsat poezii, a lăsat manifeste, a ținut un jurnal – unicat, acolo, printre jivine și scorburi. Rândurile păstrate ustură și dor. A fost vândut de-ai lui și ucis la zid, la Botoșani, după ce 60 de persoane apropiate – familie, rude, prieteni – primiseră 700 de ani de temniță!

Azi, puțini mai vorbesc despre omul sinonim cu demnitatea, executat la zidul Penitenciarului Botoșani, în 29 iulie 1958, ora 21.30 …

CCPCT Arboroasa